Aștileu
Prima atestaredocumentară
-
1335
Uskeleu - făcând parte din domeniile lui Czibak și Eszthary (Aștileu-Eskulo = loc de jurământ localitatea în care s-a depus juramântul părtilor după acceptarea încuscririi lui Arpad, conducatorul ungurilor cu ducele Menumorut, prin căsătoria dintre un fiu al lui Arpad cu una dintre fiicele lui Menumorut)
-
1341
este amintit de Wskwlew -când fii lui Czibakfac o împărțire a moșiilor,lui Nicolae revenindu-i Wskwlew și Kesteg.
-
1552
conscrierea întocmită de habsburgi - atestă în Aștileu existența a șase porți aparținând văduvei Wollfgang Eszthary.
-
1712
satul aparțineFiscului regal, precum și lui Wollfgang Orosz
-
1713-1719
satul aparține lui Ștefan Barlok
-
1720
satul aparține lui Adam Boronkay
Peștere
-
1552
credem că denumirea dată în 1552 unei părți din Aștileul de Sus, ar fi desemnat de fapt localitatea care în 1692 s-a numit Peștere
-
1692
în conscrierea din anul 1692 satul Peștere apare ca o localitate pustie din vremuri imemorabile
-
1712-1713
aparține Fiscului regal
-
1720
aparține lui Iosif Szenasy
-
1753
într-o conscriere este amintită existența a 18 familii de iobagi
-
1902
este amintit de Ureges (grota)
-
1910
la recensământul din anul 1910 - satul aparținea lui Korosbarlong
Chistag
-
1075
prima atestare scrisă datează din anul 1075 - printr-un act de danie, redactat în limba latină, regele Geza II al Ungariei, dăruiește Mănăstirii Gran din Slovacia câteva sate din Bihor, între care și Chistagul (Willa Quest-villa = gospodărie, moșie, așezare; quest, questus = plânset, jelire, tânguire ;Chistag = satul plângerii)
-
1220
Chistagul este denumit într-un document Villa Questest
-
1341
într-o conscriere este amintit Kesteg - denumirea folosită de oficialitați, de unde s-a ajuns la Chistag, dată de baștinași.
-
1692
Chistagul este pustiu - în consrierea din 1692 apare ca fiind pustiu din vremuri memorabile
-
1712
satul aparține lui Ștefan Barlolc
-
1713
satul aparține principelui Andrei de Caolcea
-
1719-1720
satul aparține de Domeniul Episcopiei Romano - Catolice din Oradea
Călățea
-
1475
Kalotha - aparține familiei Csaky și Dragfiface apoi parte din domeniul Tețchea al familiei Czibak
-
1752
aparține văduvei W. Eszthary
-
1692
localitatea Calatea este omisă din conscrierea din acest an
-
1712
aparține Fiscului regal și lui Gheorghe Szenasy
-
1712-1720
o parte din satul Calatea apartine Fiscului, iar alta lui Sigismund și Iosif Szenasy
-
1753
într-o conscriere din acest an în Calatea este amintită existența a 10 familii de iobagi.
Cele 4 sate, avand fiecare statut de comună, au constituit Notariatul Cercual Peștere, pâna în 1950, când s-a trecut la organizarea teritorială pe comuna alcatuită din mai multe sate componente.